Proiectul baby-box. Medicii – da, deputații – ba

Foto: worldaffairsjournal.org

Imaginea din exterior a unui baby-box în Europa

Ne trec fiorii de fiecare dată când auzim despre nou născuți abandonați în gară, la gunoiște sau în cel mai bun caz în spital, la puțin timp după naștere. Aceste istorii par să fie rupte dintr-o lume paralelă, pâîn momentul în care această iluzie se sparge de statisticile rigide. Anual în Republica Moldova sunt abandonați sute de micuți. Asta în timp ce inițiativele societății civile și cele ale structurilor statale fie nu sunt eficiente, fie rămân ani la rând în sertarele deputaților.

Medicii – da, deputații — ba

O inițiativă în acest sens aparține lui Ștefan Gațcan, directorul Centrului Mamei și Copilului din Chișinău. Acesta a propus asigurarea instituţiilor medicale cu compartimente special amenajate pentru copiii abandonaţi. a-numitele „baby-boxe” reprezintă un dispozitiv special sub forma unei cutii dotate cu încălzire automată și un pătuț pentru nou născuții nedoriți. Modul de funcţionare a instalaței este simplu. Aceasta se deschide o singură dată în exterior, iar înăuntru părinții pot să-și abandoneze nou-născuții în siguranță, în condițiile unui anonimat deplin, de unde vor fi preluați de către medici.

O primă instalație de acest gen ar urma să fie dată în exploatare în cadrul Centrului Mamei și Copilului. Deși aceasta a fost cumpărată acum mai bine de un an și pregătită o încăpere pentru ea, proiectul și astăzi așteptă aprobarea Ministerului Sănătății pentru a putea fi folosit.

Riscuri mai mari decât beneficii

Inițiativa este una foarte riscantă atât pentru mame, cât și pentru pruncii lor. Opinia a fost expusă de UNICEF Moldova, care alături de alți reprezentanți ai societății civile a supus unei critici dure iniţiativa parlamentară cu privire la asigurarea instituţiilor medicale cu dispozitive ”baby-box”.

Abandonul anonim este asociat cu probabilitatea abandonului unui copil de către o altă persoană, împotriva voinţei mamei. Sau pruncul poate fi abandonat fără consimțământul tatălui, care ar putea să fie de acord să-şi crească copilul. (…) O altă opţiune poate fi decriminalizarea abandonului anonim în cazurile în care mama îşi Iasă copilul în condiţiile foarte clar definite de lege, când mama şi copilul pot beneficia de serviciile necesare.”, se menționează într-un comunicat emis de UNICEF.

Totodată, organizația face trimitere și la Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, care are o poziţie fermă împotriva utilizării baby-boxelor. Observațiile Comitetului asupra rapoartelor Austriei şi a Republicii Cehe conţin un îndemn insistent către guverne de a pune capăt acestor practici de abandon al copiilor. În schimb, Comitetul recomandă abordarea cauzelor de bază a abandonului prin promovarea serviciilor de planificare a familiei, consiliere adecvată şi sprijin social în cazurile de sarcină neplanificată.

Baby-boxele, o soluție pentru pruncucidere?

Demonstrație privind modul folosire a dispozitivului baby-box

Și avocata Violeta Gașițoi se pronunță împotriva dării în exploatare a dispozitivelor ”baby-box”, cel puțin în condițiile cadrului legislativ în vigoare.

Pe moment legea prevede răspundere penală pentru părinții care își abandonează copiii, or acesta vine în contradicție cu anonimatul garantat de baby-box. E clar că nu trebuie să inventăm bicicleta ci doar să stipulăm clar în lege toate aspectele: cum funcționează instalația, cât timp au mamele pentru a se răzgândi, cine duce evidența copiilor abandonați, dar și alte aspecte. În opinia mea, cel mai mare risc în condițiile unei legislații imperfecte este posibilitatea ca după darea în exploarate a baby-boxelor să ne ciocnim cu infracțiuni precum traficul de copii”, afirmă avocata.

Totuși, dacă legea ar fi schimbată, proiectul ar putea deveni unul extrem de eficient în combaterea pruncuciderii, mai susține acesta.

Cu propuneri de măsuri ce ar putea fi luate în considerație pentru combaterea fenomenul pruncuciderii vin și psihologii. Astfel, potrivit psihologului Parascovia Topadă, abandonul în condiții de anonimat va micșora numărul de pruncucideri doar teoretic.

Cel mai probabil în baby-boxe își vor lăsa copii mamele afectate de factori socio-economici, pe care îi veți regăsi în toate sudiile care tratează abandonul infantil și factori de ordin psiho-emoțional. Indiferent dacă la baza luări deciziei au stat condițiile de trai precare, depresia post-partum sau dificultatea de a integra sentimentele de ambivalență față de sugar, acestea adesea se vor întoarce în primele ore, sau zile după copil. Cred că este important de instituit și un telefon de încredere pentru mamele care doresc să-și abandoneze copilul și măsurile expuse mai sus. În practică observăm că în pruncucideri sunt implicați factorii de sănătate mintală a mamei, mai mult decât factorii economici sau sociali”, afirmă Parascovia Topadă.

Am vrut să fac un gest frumos în țara asta”

În ciuda controverselor declanșate inițial, sistemul „baby-box” s-a dovedit a fi unul funcțional în mai multe state europene. Astfel, în țări precum Austria, Marea Britanie, Italia, Franţa și Japonia deja există baby box-uri. Și în Cehia instalația s-a dovedit a fi una viabilă. Primul baby-box a fost inaugurat la 1 iunie 2005, într-un cartier din estul orașului Praga, în incinta unei clinici particulare. Șapte luni mai târziu în ea a fost găsit primul copil, o fetiță căreia doctorii i-au dat numele de Sonia. Acum există zeci de cutii similare în mai multe oraşe din Cehia, peste 100 – în Germania și mai mult de 300 în Pakistan.

În majoritatea statelor părinții care decid să-și abandoneze pruncul pot reveni să îl ia în timp de câteva săptămâni, iar pentru a demonstra gradul de rudenie aceasta ar trebui să facă un test ADN.

În toată lumea implementarea unui asemenea proiect este un lucru banal și numai în Moldova ni se spune că trebuie să adaptăm cadrul legal. Litualia, Letonia, Cehia, Slovenia și alte țări nu au avut nevoie de legislație specială, numai la noi da. Proiectul a costat 300 000 lei și a fost finanțat din propriile noastre surse, din serviciile cu plată. Am vrut să fac un gest frumos în țara asta pentru că numai în instituția noastră anual sunt între 30 și 50 de cazuri de abandonuri ale nou-născuților”, susține Ștefan Gațcan, directorul Institutului Mamei și Copilului.

Despre activismul civic în Moldova, LIVE de pe baricade

Activiștii civici, acele persoane cărora nu li se iartă dacă întâmplător nu sunt la timpul potrivit în locul potrivit. Taxați la greu sunt și pentru gafe. Fiecare greșeală fiind calificată drept rea intenție, nu contează că-i prima dată, că-i din neatenție sau că activ3aprecierea acțiunilor tale e subiectivă – nucile (de cocos) de obicei tot de cetățeanul cu inițiativă se sparg. Motivu-i evident: Nu greșește doar cel ce nu face nimic. Cum e să fii activistă în Moldova, e o poveste aparte, cu bune și rele, pe care țin să v-o povestesc LIVE, acum și aici, de pe baricade.

Mereu se va găsi cineva care să te considere vinovat de toate relele. Că apa-n Prut îi rece, că primaru-i supărăcios, de rezultatele ultimului scrutin, de faptul că șeful X și vânzătoarea Y e indispusă după vizita ta și, nu mai puțin important – de invazia ”eliberatoare” a rușilor în Ucraina.

Vor fi mereu și dintre cei pe care nici nu-i cunoști, dar care susțin că i-ai înjosit, le-ai lezat sentimentele și le-ai călcat în picioare demnitatea. Persoane care de obicei vin ”la pachet” cu  cei care adoră să te critice, oricând, oricât și oriunde. Uneori te gândești că-i și ăsta un soi de dr
agoste având în vedere că o fac cu extrem de multă dăruire, de dragul ”artei” și de cele mai multe ori – anonim.

Destui îți vor număra banii pe care de cele mai multe ori nici nu îi ai. Îți vor pune la îndoială motivația și mai ales vor ști din start mai multe decât  tine. Ei vor ști ”cine te plătește”. Tot ei vor avea impresia că va veni degrabă momentul când, peste noapte, viața îți va fi dată peste cap. Vei regreta ce faci, vei recunoaște că ei au avut dreptate și te vei alătura lor. Până atunci însă, mica lor slăbiciune e să te transforme în nucleul discuțiilor pe care le poartă cu alții, zile la rând.

 

Ve afla că ești nesuferită, ciufulită, fricoasă, prefăcută, obeză, needucată și agramată. Vei afla că ai făcut alegerea greșită, că nu ai casă, nici masă și, desigur, nici viață personală. Deh, riscurile ți le-ai asumat asumi: Ești văzut – Ești discutat.

Bobârnace vei primi și pe cealaltă parte a baricadei. Dintre cei pe care îi consideri camarazi pe calea schimbării spre bine a unei societăți împuțite de nedreptate, mulți vor fi cei care se simt obligați să dea cele mai nepotrivite aprecieri, în cele mai nepotrivite momente. Vei auzi că rezultatul nu este cel dorit, nu este vizibil, nu ai ales instrumentele corecte și cu siguranță nici grupul țintă potrivit: ”Cu siguranță persoana X ar fi făcut-o mai bine”.

Imagine

 

Nici popularitatea sau recunoștința cuiva să n-o aștepți. N-a venit, nu vine și nici n-o să vină. Ori o faci dezinteresat… ori te lași de șotii. Activismul și optimismul sunt noțiuni care inevitabil se absorb. Schimbarea e cea pe care o aștepți, cea în care crezi și cea pe care o măsori la sfârșit de zi, chiar dacă conștientizezi că asta-i Moldova, deci n-ai avansat mai mult decât… c-o șchioapă.

Postarea a fost inspirată dintr-o postare pe un forum, în care autorul se întreba dacă merită să fii activist. acum, după lecturare, aceeași întrebare v-o pun și eu: în pofida celor citite mai sus, recunoaște, îți mai pare dulce viața pe baricade?

 

„Punguţa” se face de râs: Publicitate înşelătoare şi angajaţi ce te iau peste picior

Situaţia care, vorba din popor: „ar fi de rîs dacă n-ar fi aşa tare de plâns” cu care m-am confruntat azi, a început la intrare în supermarketul „Punguţa” de pe strada Ion Creangă din capitală. Pe fereastra de doi metri a marketului este afişată publicitate privind preţul redus ai unui produs. La raft însă acest produs era la preţ dublu, fapt care poate fi observat din imaginea ataşată. Angajatele responsabile de acea secţie, au explicat ironic, ca fiind de la sine înţeles: „Publicitatea e plasată acolo de mult timp. Nu căutaţi cu 35 de lei, uitaţi aici măsline mai ieftine la 65 lei kilgramul”, pentru ca în secunda următare să se piardă printre rafturi.
De menţionat că acelaşi supermarket ilegalist nu are nici o cheie la dulăpaşele de la intrare, unde se presupune că ar trebui să lăsăm genţile.
Cât timp am scris reclamaţia, cel puţin două doamne au întrebat unde pot lăsa geanta. „Dacă vi se pare ne sigur dulăpaşul, puneţi-o aici, deasupra” m-au îndemnat şi pe mine.
Ciudat e totuşi faptul că minţiţi, umiliţi de la intrare de iresponsabilitatea administraţiei mai apoi de atitudinea indiferentă a consultanţilor ce răspund iritat întrebărilor acordate, oamenii continuă să-i viziteze, din lipsă de alternativă probabil. Oare asta e ceea pe ce contează Punguţa?
Nu m-am sfiit să le las un mesaj tăios în Condica de Reclamaţii. Orice magazin care îşi respectă clienţii de obicei vine cu un răspuns privind soluţionarea problemei la câteva zile distanţă, deci, să vedem ce urmează.
Sloganul lor „Cei ce pot calcula, cumpără de la noi” sună ca un banc atunci când decizi să compari preţurile, iar în caz concret – preţul afişat la intrare cu realitate întâlnită la raft.

sup1

sup3

sup4

sup2

7 lucruri importante o să-mi învăţ fetiţa

motherdaughter1. Spune mereu ce crezi. Eşti o personalitate, fă-te auzită mai departe decât la bucătărie şi mai pronunţat decât spuma laptelui ce stă să fiarbă. Nu neg, expresia „capul plecat, sabia nu-l taie” şi-o fi având rostul, dar acelaşi cap plecat nu va vedea soarele niciodată, iar tu meriţi mai mult decât oricine asta. Mi-aş dori ca departe de tine să fie stilul de viaţă al unei gâşte mute!

2. Alege-ţi cu iscusinţă ambianţa. Dă o şansă tuturor şi-n acelaşi timp – fără frică, categoric şi irevocabil exclude din viaţa ta pe cei ce în mod evident nu-ţi fac bine.

3. Învaţă să înţelegi. Indiferent dacă e o formulă matematică sau o situaţie din viaţa de zi cu zi, învaţă să o înţelegi! Cunoştinţele învăţate papagaliceşte sunt egale cu zero când vine vorba de aplicarea lor în practică. Vei întâlni sute de păreri ce se vor dori ascultate. Găseşte timp să le asculţi/citeşti, extrage esenţa, înţelege-o şi fă concluzii. Nu-ţi fie frică să acorzi întrebări!

4. Caută, găseşte şi păstrează armonia în tot ce te înconjoară. Fericirea vine în casa din care pleci dimineaţa către postul de muncă unde îţi place ce faci pentru a te întoarce spre seară acasă cu aceeaşi plăcere. Caută mijlocul pe aur şi pe el păstrează-l, restul e doar praf în ochi. Eliberează-te de inutilităţi.

5. Nu-ţi fie frică să dăruieşti. Împarte fără rezerve zâmbete, bunuri, cunoştinţe şi alte lucruri de care dispui în surplus. Mereu va exista cineva care are nevoie de asta. Fă-o necondiţionat deşi în consecinţă primeşte doar cel ce dă.

6. Nu te grăbi să creşti. Anii copilăriei nu ţi-i aduce nimeni şi niciodată înapoi, paradoxul constând în faptul că marea majoritate dintre ei tot ce faci e să te visezi om mare. Maturitatea implică responsabilitate, iar eu nu mă sfiesc să repet: Nu te grăbi să creşti!

7. Adevărata fericire e gratuită. Fie momentele în care îmbrăţişezi persoana potrivită, zilele când plouă torenţial şi ai rămas acasă să citeşti o carte sau simpla realitate că cei la care ţii sunt bine, toate acestea în esenţă sunt gratuite. Poţi cumpăra doar iluzii trecătoare, iar de ele aş vrea din toată inima să te fereşi…

Pe tine te-a cerut lui Moș Crăciun!

Romantic-kiss Crede în tine mai ales când tu renunți s-o mai faci.

Te sărută cu acelaşi drag atunci când ar fi loc destul pentru ranchiuni.

Te strânge în brațe insuflându-ți siguranța că te va apăra cu propria-i ființă de va fi nevoie.

E receptiv la capriciile și starea ta de spirit şi dispus oricând să te ajute s-aranjezi gândurile pe rafturi.

Pecetluiește mâinile-ți reci între ale lui.

E gelos şi pe umbre, dar n-o arată decât foarte rar, să nu te supere.

Lângă tine adoarme şi tot cuprinşi vă întâlneşte răsăritul.

..Eşti Crăciuniţa lui, pe tine te-a cerut lui Moş Crăciun! 

Adevăr gol-goluț: Cum păstrezi un bărbat alături?

”Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață” – Grigore Vieru

Pre multe femei care se cred ”blestemate de soartă” am întâlnit în ultima vreme. Pre multe care privesc cu jind în direcția celor pe care le cred recompensate de forța divină cu armonie în viața personală. Prea multe ce n-au mai fost demult într-un cuplu și  pentru care e vinovată toată lumea înafară de ele însuși.

Tu, deșteaptă, frumoasă, citită, cu parfum cât trei salarii medii pe economie și decolteu generos, iar bărbații trec ca meteoriții prin viața ta?Dispusă să răscolim în cutia cu vechituri? Pun pariu că găsim pe acolo uitată piesa necesară ce va face mecanismul să funcționeze? Deci,

ÎNCEPE prin disponibilitate maximă. Nu subestima la prima vedere. Dă o șansă. Lasă garda jos! E multă lume frumoasă pe planeta asta atât de mare. Trebuie numai să vrei s-o cunoști!

Desigur nu-i de neglijat nici necesitatea de a deschide ochii larg înainte să bagi în patul și viața ta pe cineva. Trecutul e cel care vorbește despre cine este și va fi. Abordarea precum că vei fi anume tu cea care-l va pune cu botul pe labe e greșită de la prima până la ultima buchie. Sunt o mie(două, trei sau zece mii) de alți bărbați ce răspund necesităților tale. Dacă nu știi ce vrei, e deja altă zeamă de pește. Punct.

CONTINUĂ cu obiceiul de a nu mai privi în trecut. Nu te întoarce de unde ai plecat benevol (sau mai puțin). Revenirea într-o relație depășită e ca și cum ai reintra în aceeași cadă, plină ochi cu apă, doar că de data asta – surpriză, apa mai e și rece. Privește numai și numai înainte, timpul cât stai să privești în trecut, biciuiești calul mort și ai impresia că va alerga-n galop pe imașuri, e pier-dut!

SPRE FINAL învață să nu mai fii o ciocănitoare lipicioasă. Pe cuvânt, e chiar cea mai neinspirată metodă de seducție ever. Dă-i cât poți de multă libertate. Atât cât nu-ți dăunează nici ție. Dacă vrea e înșeală și cu tine de mână. Rabindranath Tagore spunea că dragostea este ca un fluture: daca il urmaresti cu disperare, se indeparteaza, dar daca stai nemiscat, se asaza pe tine. Fie, pasivitatea aici nu trebuie percepută ca atare, dar nici de neglijat nu-i ideea că esențele tari se află-n sticluțe mici. Tot parfumul de-i prea mult deja nu mai miroase, ci de-a dreptul – pute! M-am făcut înțeleasă, da?

Și ULTIMA, dar nu în ultimul rând, nu renunța la ritmul tău de viață, ocupații, la felul tău de a fi. Mă amuză naivitatea celor ce-mbracă stilul de viață a partenerului din primele zile când se cunosc. Apoi se miră sincer că a plecat ”la o femeie mai bună”. Ce înseamnă ”una mai bună”? Simplu: o femeie independentă, mulțumită de sine, ce e la fel de femeie indiferent dacă e într-o relație sau nu. Ea își e fidelă și asta se vede de departe.

Astea toate în timp ce întreaga ta ființă comunică despre faptul că n-ai niciun motiv de bucurie dacă nu ții un bărbat în brațe.. E mai ales trist pentru că de fiecare dată când renunți la tine, îți dezactivezi atractivitatea în fata amantului ce-l dorești de bărbat. Pe muchie am fost de multe ori, tocmai d-aia confirm din proprie experiență. Renunțarea la sine nu excită pe nimeni.

Femeia ce se bucură de atenția lui în orice anotimp,  e cea ce nu se autodistruge pentru a menține o relație, are orizonturi largi, nu se vede neapărat la capăt de drum în rochie de mireasă și cinci copii, ea e împlinită și pune pune preț în primul rând pe sine. Ea e femeia care în esență are cea mai puțină nevoie de o relație pentru a fi fericită. Tu când devii această femeie?!

 

Următoarea stație – Toamna

Toamna din totdeauna a avut miros specific. Miros de vise neînplinite. Odată cu frunzele irevocabil căzute ne urmărește ideea că am pierdut și noi ceva. Un tren. O șansă. Speranța.

Când tot ce vezi în față e un sfert de an geros, în care hibernează toată lumea, de la mic la mare, ploile ciobănești de toamnă ai și ele rolul lor – spală ultima urmă de optimism. 

E anotimpul în care oamenii tind să se-ncălzească cu o vorbă, un gest, o îmbrățișare. D-aia toamna parcă și singurătatea se simte de trei ori mai intens.

E timpul să răsfoiești pentru ultima dată amintiri. Răsfoiește amintirea celui ce a ales să-ți vadă haina, dar nu și sifletul, iar de nu ți-e în putință să mai schimbi ceva, bagă-le cu încredere la sertar.

Gerul e-n prag, timp să visezi că va veni cineva să-ți încălzească binevoitor mânuțele nu mai e. Pune la timp încă o haină pe tine. Ascunde de azi și mai adânc  suflețelul. Acea parte pe care când ai vrut să i-o arăți, n-a avut ochi să vadă. Zâmbește, Citește. Iubește. Până la primăvară – anotimpul marilor iubiri – n-a rămas așa mult.

*iar tu, cel ce ai citit, de ești tentat să faci o oarecare asociere cu personaje din lumea reală, amintește-ți că-mi știi doar numele, nu și istoria!

Praf în ochi și pe cufărul din colț

Libertatea a început cu lipsa necesității de a raporta cuiva numărul de inspirații pe minut și a culminat cu inutilitatea controlării emoțiilor. Am știut că anume așa o să mă regăsesc. Eu, pe mine, cu mâna mea, din propria-mi dorință. untitledD-aia am râs și plâns, dansat și reproșat. Mult-mult. Destul cât să mă culc cu satisfacția unei zile trăite așa cum visam.

Am ascultat cât mi-a priit pentru ca să încetez să aud în minutul imediat următor. Fără explicații. Nici vouă. Nici lor. Nici lui. Nici mie! Chiar dacă tiparele dictează sus și tare altceva, mi-am permis să iubesc cum vreau eu!

E mare lucru să poți accepta cu capul sus că toți suntem defapt un soi de cimitire. Ne purtăm la nesfârșit în spate crucea greșelilor noastre. În desagă ducem născocirile pe care am fost nevoiti să le repetăm de atâtea ori încât am ajuns să le și credem chiar noi, povara standardelor impuse de societate fiind oricum cea mai greoaie. Avem infiltrat sub piele timpul pierdut..

S-a așezat praful peste rațiune. Când uiți un obiect pe raftul din colț, mereu se-ntâmplă anume așa. Verificată-i ipoteza că lacrimi oricâte ar curge – nu decid nimic. Tu ești pregătit să te ridici să ștergi de praf cufărul din colț? Eu încă nu. Gustat-am prea adânc din libertate..

Consecințele deciziilor luate nu te-nteabă dacă era conectată rațiunea când le-ai luat și nu te scutește de nimic. Libertatea preasupune responsabilitate.

 

Detoxifierea sau ”lamur” în stil yo-yo ;))

pisÎntr-un mod bizar, oricât am încerca să ascundem departe de ochii lumii unele detalii ”defecte”, alegerile pe care le facem – spun cam totul despre noi.

Libertatea de decizie implică responsabilitate, un car. Față de cei ce te înconjoară, de viitorul care îți surâde (sau deja nu) în dependență de cornițele fixate-n pământ la timpul ne/potrivit.

Oamenii din jur nu apreciază măiestria cu care te lupți cu tine însuți! Ei vor fapte(bune/oportune/avantajoase) și ca tot omu, ce-i o specie de consumatori, dacă nu primește ce caută – pleacă mai devreme sau mai târziu și ..să nu-mi zici că n-ai avut noroc 🙂

”Ce-i de făcut?” – m-am întrebat eu. ”Ce-i de făcut?” – te-ntrebi acum tu, dacă tot ai ajuns să citești până aici.

Timp pentru așa numita detoxifiere ai totuși mereu și scuza ”poate de luni” e una penibilă.

Echilibrul mult căutat îl vei găsi cel mai probabil într-un anturaj de persoane asemănătoare ție, scop realizabil doar după ce ai înțeles cine ești tu defapt(?)

De la asta ar trebui să începi!

Elimină comportamentul ”toxic”! Alungă gândurile pesimiste. Lasă trecutul și viitorul. Întoarce-te cu fața spre prezent și doar!

Nu-ți fie frică de schimbări – ele de obicei au loc la momentul potrivit. Nu-ți fie frică nici de păcat. Păcat e doar atunci când viața trece pe lângă tine. Învață să asculți și să te asculți. Fii sinceră și mai ales învață să iubești viața, pe cei ce te înconjoară și pe tine însuți! Fă asta Demn. Sincer. Deschis. Necondiționat. Fără posesivitate că deh, vorba poetului – ”e o artă să iubești un lucru fără să ai pretenția că-ți aparține”

Complicat, știu, dar m-am convins de nenumărate ori că lucrurile simple nu-s (niciodată) cea mai bună alegere și că vei reuși să crești doar descoperindu-ți limitele.

Detoxifierea va veni umăr la umăr cu conștientizarea efectului yo-yo al bumerangului(e acea chestie universală – mereu valabilă. mereu actuală): Primești ceea ce dăruiești!

..n-ai nici un motiv să nu încerci 😉

Iz de capitulare, simt!

untitledSpun ”nu mai vreau nimic de la tine”, când îmi dau seama că defapt nu pot obține ce vreau..

Spun ”n-am ridicat receptorul fiindcă eram ocupată”, când nu-mi ajunge îndrăzneală să-i zic că dialogul acela nu-mi mai aduce atâta bucurie cât aș fi vrut..

Spun ”mi-e frig”, atunci când am nevoie de atingerea ta..

Spun ”nu mai pot”, când nu știu ce stă la capăt de drum..

Spun ”n-are nimeni nevoie de mine”, atunci când îmi dau seama că nu trebuiesc doar unei persoane..

Spun ”mulțumesc că exiști”, când înțeleg că n-are nevoie de iubirea mea..

Spun ”cu o moarte suntem datori fiecare”, dar alerg la farmacie după pastile, la fiecare răceală..

Spun ”sunt puternică, o să mă descurc”, când mă simt rușinată să cer ajutor..

Spun ”asta nu-i cel mai important”, când înțeleg că resemnarea e tot ce mi-a rămas..

Spun ”nu te cred”, când mi-e frică c-am devenit o jucărie..

Spun ”nu mă tem de singurătate”, totuși țin telefonul mobil strâns, în mână, mereu..

Sunt o ciudată, o puștoaică ciudată..